Circuitul oxigenului în natură

Circuitele naturale (ale oxigenului, azotului, carbonului etc.) prezintă o importanţă deosebită deoarece fac posibilă menţinerea a numeroase substanţe în proporţii relativ constante. De reglarea acestor cicluri, în urma activităţii oamenilor sau a unor calamităţi naturale, creează probleme în mediul înconjurător: se diminuează o anumită rezervă, creşte concentraţia unor substanţe şi poate apărea poluarea. 
Atmosfera conţine oxigen. În cea mai mare parte, oxigenul este produs de plante prin fotosinteză.

Într-o măsură mai mică, se formează prin descompunerea vaporilor de apă de către radiaţiile ultra - violete provenite de la Soare. Aceste radiaţii duc, de asemenea, la formarea ozonului, O3, o substanţă care ecranează radiaţia ultravioletă dăunătoare şi o împiedică să atingă suprafaţa Pământului. În cele din urmă, ozonul se retransformă în oxigen. Oxigenul este folosit în respiraţia plantelor şi animalelor, pentru descompunerea materialelor organice, pentru arderea combustibililor fosili şi în procesul de erodare a stâncilor (reacţii ale unor roci cu oxigenul). O anumită cantitate din CO2 – produs prin respiraţie, în urma descompunerii şi a arderilor  este depusă sub formă de sedimente (carbonat de calciu) pe fundul mărilor şi râurilor, dar cea mai mare parte a sa este folosită în fotosinteză. Între circuitul oxigenului şi cel al dioxidului de carbon din natură trebuie să existe un echilibru: volumul de oxigen consumat de animale şi oameni trebuie să fie aproximativ egal cu volumul de oxigen redat naturii de către plante. În cazul în care consumul de oxigen creşte, iar producerea lui scade, echilibrul biologic se perturbă.
 Mai jos puteţi găsi un link ce vă trimite la un video cu informaţii mai structurate despre ciclul oxigenului în natură:
https://prezi.com/xi5mwdnvfmhu/circuitul-oxigenului-in-natura/


Bibliografie: http://www.edituracorint.ro/media/attachment/file/c/h/chimie_clasa_a_viii-a_cor.1149.pdf